Singurătatea nu se măsoară în numărul de persoane din jurul tău. Poți locui într-un cămin aglomerat, poți merge zilnic la cursuri și poți avea conversații, fără să simți că ești cunoscut sau că ai la cine să apelezi. Tocmai de aceea, singurătatea în facultate poate fi greu de recunoscut. Din afară, viața pare plină.

Două feluri de lipsă

Singurătatea socială apare când simți că nu faci parte dintr-un grup sau dintr-o rețea. Singurătatea emoțională apare când îți lipsește o relație apropiată, în care să existe intimitate, încredere și sentimentul că ești înțeles. Cele două se pot suprapune, dar nu sunt același lucru. Cercetările realizate cu studenți arată că singurătatea emoțională poate fi chiar mai frecventă decât cea socială și că ambele se asociază cu simptome de anxietate și depresie (Diehl et al., 2018).

Uneori, problema nu este că nu vorbești cu nimeni, ci că toate conversațiile rămân într-o zonă sigură și superficială. Alteori, ai un prieten apropiat, dar nu simți că aparții comunității universitare.

De ce facultatea poate amplifica singurătatea

Relațiile vechi erau susținute de structură: aceeași clasă, același drum, aceleași pauze, ani de experiențe comune. La facultate, orarele se schimbă, colegii diferă de la un curs la altul, iar timpul împreună nu este întotdeauna suficient pentru ca apropierea să apară spontan. În plus, există presiunea de a părea că te-ai adaptat. Când fiecare afișează doar partea în care „se descurcă”, oamenii pot sta unii lângă alții ascunzând aceeași teamă că nu aparțin.

Singurătatea mai are o particularitate: poate schimba felul în care interpretezi interacțiunile. Un mesaj fără răspuns devine ușor „nu mă place nimeni”, o invitație ratată devine „nu mă vor acolo”, iar teama de respingere te poate face să inițiezi mai puțin. Astfel, experiența se poate întreține singură.

Conexiunea se construiește mai des prin repetiție decât prin curaj spectaculos

Nu este nevoie să devii brusc foarte sociabil. De obicei, ajută mai mult contactul repetat și cu miză mică: să vii constant la un grup, să stai în aceeași zonă a sălii, să adresezi o întrebare după curs, să inviți o persoană la o activitate concretă. Intervențiile pentru singurătatea studenților care cresc interacțiunea și sprijinul social, mai ales în contexte de grup, par promițătoare, deși calitatea și mărimea efectelor diferă între studii (Ellard et al., 2023).

Încearcă o mișcare puțin mai mică decât ți-ai propus

  • În loc să cauți „cei mai buni prieteni”, caută o persoană cu care să repeți un contact.
  • În loc de „hai să ieșim cândva”, propune ceva delimitat: o cafea după curs, biblioteca marți, drumul până la metrou.
  • Alege activități care se repetă. Familiaritatea are nevoie de timp și de prezență.
  • Spune un lucru puțin mai personal decât data trecută, fără să te forțezi să povestești tot.
  • Nu abandona după o interacțiune stângace. Apropierea conține inevitabil momente imperfecte.

Când singurătatea devine o problemă mai largă

Uneori, singurătatea este o reacție la tranziție și începe să scadă pe măsură ce apar rutine și relații. Alteori, retragerea este legată de anxietate socială, depresie, experiențe de respingere sau de sentimentul că trebuie să ascunzi părți importante din tine. Conectarea cu universitatea a fost asociată, în studii longitudinale, cu o evoluție mai bună a simptomelor de anxietate și depresie în primul an (Adams et al., 2021).

Cere sprijin dacă singurătatea persistă, începi să eviți aproape toate situațiile sociale, starea de tristețe devine dominantă sau apar gânduri că prezența ta nu contează. Nu trebuie să aștepți până când problema devine „destul de gravă”.

Singurătatea nu este dovada că nu ești potrivit pentru relații. Este un semnal că nevoia ta de conexiune nu este suficient întâmpinată în forma actuală a vieții tale.

Referințe

  • Adams, K. L., Saunders, K. E., Keown-Stoneman, C. D. G., & Duffy, A. C. (2021). Mental health trajectories in undergraduate students over the first year of university: A longitudinal cohort study. BMJ Open, 11(12), Article e047393. https://doi.org/10.1136/bmjopen-2020-047393
  • Diehl, K., Jansen, C., Ishchanova, K., & Hilger-Kolb, J. (2018). Loneliness at universities: Determinants of emotional and social loneliness among students. International Journal of Environmental Research and Public Health, 15(9), Article 1865. https://doi.org/10.3390/ijerph15091865
  • Ellard, O. B., Dennison, C., & Tuomainen, H. (2023). Review: Interventions addressing loneliness amongst university students: A systematic review. Child and Adolescent Mental Health, 28(4), 512–523. https://doi.org/10.1111/camh.12614
Înapoi la resurseCere sprijin