Un atac de panică poate începe cu o bătaie mai puternică a inimii, o senzație de lipsă de aer, amețeală sau o schimbare greu de numit. În câteva minute, corpul pare scăpat de sub control, iar mintea caută cea mai gravă explicație: „fac infarct”, „leșin”, „înnebunesc”, „mor”. Intensitatea este reală. Concluzia catastrofală nu este însă, de cele mai multe ori, descrierea corectă a ceea ce se întâmplă.

Un sistem de alarmă pornit foarte puternic

Atacul de panică este un val brusc de frică sau disconfort intens, însoțit de simptome corporale și cognitive. Poate apărea în tulburarea de panică, dar și în alte tulburări sau în perioade de stres intens. Un atac izolat nu înseamnă automat că ai tulburare de panică (American Psychiatric Association, 2022).

Modelul cognitiv explică panica prin interpretarea catastrofală a unor senzații corporale. Simți că inima bate repede și interpretezi „este ceva grav”; această interpretare crește frica și adrenalina, care accelerează și mai mult inima. Noua senzație pare să confirme pericolul. Cercul se închide: senzație, interpretare, alarmă, senzație mai intensă (Clark, 1986). O revizuire recentă a cercetărilor a găsit sprijin consistent pentru predicțiile centrale ale acestui model (Aslam et al., 2024).

Ce poți face în timpul unui atac

Nu încerca să câștigi o luptă rapidă cu fiecare simptom. Efortul de a verifica permanent dacă „a trecut” menține atenția fixată asupra corpului. Spune-ți simplu: „acesta este un atac de panică; este foarte neplăcut și va scădea”. Privește în jur și numește câteva elemente concrete ale mediului. Lasă respirația să devină mai lentă, fără inspirații forțate și foarte adânci; o expirație blândă și ceva mai lungă poate ajuta la reducerea hiperventilației.

Dacă ești într-un loc sigur, încearcă să nu fugi automat la primul semn. Plecarea poate aduce o ușurare imediată, dar mintea poate învăța că locul a fost periculos și că doar fuga te-a salvat. Data viitoare, alarma pornește mai repede.

O frază pentru valul de panică

„Corpul meu produce o alarmă puternică. Nu trebuie să-mi placă și nu trebuie să o opresc instantaneu. Pot rămâne aici, pot respira normal și pot lăsa valul să ajungă la capăt.”

După atac: frica de următorul atac

Pentru multe persoane, problema cea mai grea nu mai este atacul propriu-zis, ci anticiparea lui. Încep să evite metroul, sălile aglomerate, efortul fizic, cafeaua, statul singur sau distanța față de un spital. Viața se organizează treptat în jurul prevenirii unor senzații. Această evitare confirmă ideea că senzațiile nu pot fi tolerate.

Tratamentul psihologic, în special terapia cognitiv-comportamentală, poate include psihoeducație, reevaluarea interpretărilor catastrofale și expunere gradată la situații și senzații temute. O analiză Cochrane a arătat că terapiile psihologice sunt utile în tulburarea de panică, iar terapia cognitiv-comportamentală este forma cel mai amplu studiată (Pompoli et al., 2016).

Când trebuie exclusă o problemă medicală

Nu este recomandat să presupui automat că orice simptom este panică. Dacă este primul episod, simptomele sunt diferite de cele obișnuite, există durere toracică severă, pierderea stării de conștiență, simptome neurologice, o afecțiune medicală cunoscută sau pur și simplu nu ești sigur, solicită evaluare medicală. După ce cauzele medicale au fost evaluate, repetarea investigațiilor la fiecare senzație poate deveni ea însăși parte din cercul fricii și merită discutată cu un specialist.

Atacul de panică pare o urgență și merită luat în serios. A-l lua în serios nu înseamnă să confirmăm catastrofa, ci să înțelegem mecanismul și să tratăm problema care îți restrânge viața.

Referințe

  • American Psychiatric Association. (2022). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed., text rev.). American Psychiatric Association Publishing.
  • Aslam, S. Y., Zortea, T., & Salkovskis, P. (2024). The cognitive theory of panic disorder: A systematic narrative review. Clinical Psychology Review, 113, Article 102483. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2024.102483
  • Clark, D. M. (1986). A cognitive approach to panic. Behaviour Research and Therapy, 24(4), 461–470. https://doi.org/10.1016/0005-7967(86)90011-2
  • Pompoli, A., Furukawa, T. A., Imai, H., Tajika, A., Efthimiou, O., & Salanti, G. (2016). Psychological therapies for panic disorder with or without agoraphobia in adults: A network meta-analysis. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2016(4), Article CD011004. https://doi.org/10.1002/14651858.CD011004.pub2
Înapoi la resurseCere sprijin