Toți avem perioade în care suntem triști, obosiți, dezamăgiți sau lipsiți de chef. Depresia nu este simpla prezență a tristeții și nici o reacție „greșită” la viață. Este un tablou mai larg, în care schimbările emoționale, cognitive, corporale și comportamentale persistă și încep să îngusteze viața.

Privește tiparul, nu o singură zi

Într-un episod depresiv, starea depresivă sau pierderea interesului și a plăcerii este prezentă în cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic, timp de cel puțin două săptămâni, împreună cu alte simptome și cu o afectare semnificativă a funcționării (American Psychiatric Association, 2022). Criteriul timpului nu înseamnă că trebuie să aștepți două săptămâni înainte să vorbești cu cineva. Ajută doar la diferențierea clinică dintre fluctuațiile obișnuite și un sindrom persistent.

Uneori depresia arată ca tristețe. Alteori arată ca amorțeală, iritabilitate, lipsa reacției la lucrurile care înainte contau sau epuizarea de a face gesturi simple. Poți continua să mergi la cursuri și totuși să fii deprimat. Funcționarea aparentă nu exclude suferința; poate însemna doar că depui un efort foarte mare pentru a păstra exteriorul neschimbat.

Semnele pot apărea în mai multe zone

  • Emoțional: tristețe persistentă, gol interior, iritabilitate, senzația că nimic nu mai ajunge la tine.
  • Cognitiv: dificultăți de concentrare, indecizie, autocritică severă, vinovăție, lipsă de speranță.
  • Comportamental: retragere, abandonarea activităților, întârzierea sarcinilor, neglijarea îngrijirii personale.
  • Corporal: modificări ale somnului și apetitului, oboseală, încetinire sau agitație.
  • Relațional: senzația că îi încurci pe ceilalți, că nu te pot înțelege sau că ar fi mai simplu să nu mai ceri nimic.

Niciuna dintre aceste manifestări, luată separat, nu stabilește diagnosticul. Unele pot apărea în anxietate, epuizare, doliu, probleme medicale, consum de substanțe sau alte tulburări. De aceea, evaluarea nu este o formalitate; este procesul prin care se înțelege ce se întâmplă în cazul tău.

Chestionarul nu este verdict

Instrumente precum PHQ-9 pot ajuta la identificarea și estimarea severității simptomelor depresive, iar validitatea lor a fost susținută în cercetare (Kroenke et al., 2001). Totuși, un scor online nu înlocuiește interviul clinic. Poate fi un punct de pornire pentru o conversație, nu o etichetă pe care trebuie să o porți singur.

Ce poți face în următoarele 24 de ore

  • Spune unei persoane concrete: „de ceva timp nu sunt bine și am nevoie să nu rămân singur cu asta”.
  • Programează o evaluare psihologică sau medicală. Nu trebuie să fii sigur că este depresie.
  • Redu obiectivele la gesturi de bază: un duș, o masă, ieșirea din cameră, prezența la o întâlnire.
  • Nu lua decizii majore despre facultate, relații sau viitor în vârful unei perioade în care speranța este foarte scăzută.
  • Dacă poți, notează când au început schimbările și ce s-a modificat în somn, apetit, energie și funcționare.

Depresia se tratează

Faptul că mintea îți spune „nimic nu va ajuta” poate fi chiar o parte a depresiei, nu o evaluare obiectivă a viitorului. Meta-analizele arată că intervențiile psihologice sunt eficiente și pentru studenții cu depresie, cu rezultate comparabile cu cele observate în alte populații adulte (Cuijpers et al., 2016). Uneori este indicată și o evaluare psihiatrică. Tipul de sprijin se stabilește în funcție de severitate, durată, istoric și preferințe.

Dacă apar gânduri că ai vrea să mori, să dispari sau să-ți faci rău, nu rămâne singur cu ele. Spune imediat unei persoane, sună la 112 dacă există pericol imediat sau mergi la cea mai apropiată cameră de gardă. Formularul CAIPE nu este monitorizat în timp real. Vezi pagina pentru situații urgente.

Nu trebuie să demonstrezi că suferința ta este suficient de mare. Dacă viața s-a îngustat și îți este greu să te recunoști în felul în care funcționezi acum, acesta este deja un motiv legitim să ceri ajutor.

Referințe

  • American Psychiatric Association. (2022). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed., text rev.). American Psychiatric Association Publishing.
  • Cuijpers, P., Cristea, I. A., Ebert, D. D., Koot, H. M., Auerbach, R. P., Bruffaerts, R., & Kessler, R. C. (2016). Psychological treatment of depression in college students: A meta-analysis. Depression and Anxiety, 33(5), 400–414. https://doi.org/10.1002/da.22461
  • Kroenke, K., Spitzer, R. L., & Williams, J. B. W. (2001). The PHQ-9: Validity of a brief depression severity measure. Journal of General Internal Medicine, 16(9), 606–613. https://doi.org/10.1046/j.1525-1497.2001.016009606.x
Înapoi la resurseCere sprijin